Happy Hummingbird Watching

La inceput a fost o simpla curiozitate, frumos si interesant totodata, apoi a devenit intrigant, apoi surprinzator si extraordinar de frumos. Spuneam intr-o alta postare ca suntem in asteptarea colibrilor, dar nici eu nu imi imaginam cum se va transforma aceasta asteptare. A devenit o bucurie zilnica, este sclipirea zilei, un flash de culoare si energie. 

 Am invatat sa am rabdare si sa astept cu aparatul in mana minute in sir, pana reusesc sa imortalizez o fractiune din spectacolul uimitor al unui colibri in aer. Niciuna din pozele de pana acum nu reda cu adevarat frumusetea acestor micutze zburatoare. Sunt atat de mici ca incap pe o frunza, zborul lor este unic, si li se spunea "bijuterii zburatoare" din cauza culorii stralucitoare in razele soarelui.

Ruby Throated Hummingbird traieste in Ontario, isi face aparitia in luna mai, cuibareste si petrece vara aici, si va ierna departe in Golful Mexic, Texas si Mexic. Ultimele zile reci si ploioase mi-au reamintit ca e timpul lor de plecare. In curand, vor pleca colibrii tineri si femelele ramase aici, masculii pleaca deja la sfarsitul lunii iulie si tot ei vor fi primii care vor reveni in luna mai. Se hranesc cu nectarul florilor dar si cu insecte mici. Au un metabolism foarte rapid si au nevoie de hrana cam la fiecare 5-15 minute. De aceea siropul de zahar este un supliment important si necesar pentru refacerea energiei. In noptile friguroase sau daca raman fara sursa de hrana, au capacitatea de a-si reduce drastic metabolismul si intra intr-un fel de hibernare numita "torpor".
Sunt foarte teritoriale si isi apara cu strasnicie sursele de mancare, fie florile fie feederele. Odata ce au invatat locul unde se pot hrani vor reveni ani la rand si isi vor aduce  si puii. Inainte de plecare se hranesc asiduu, devin agresive si vor goni orice alt intrus. 
Iata un Hummingbird la feeder, zgomotul aripilor face un zumzet specific, zboara in jurul biberonului, nu prea ii pasa ca sunt acolo si se arunca spre sursa de sirop dulce. Este singura pasare care poate zbura cu spatele, zboara pe vericala si orizontala, se poate opri in aer si de multe ori le-am vazut intr-o pozitie aproape vericala, stagnand in aer. Zborul lor este pur si simplu fascinant.

Le urmarim in fiecare zi, le-am invatat obiceiurile, inevitabil au primit cate un nume si fara ezitare stim care colibri este un "obisnuit" al casei si care este nou venit.
Le-am aflat locurile preferate in pomii din spatele gradinii si speram la anul sa cuibareasca in apropiere de gradina noastra. Cuibul lor este foarte ingenios facut din plante in interior si pe exterior intarit cu licheni si fire de panza de paianjen. Este de marimea unei monede si va gazdui doar doi pui, de care doar femela se ingrijeste. De obicei in timpul clocitului, si dupa ce puii ies din oua, cauta hrana foarte aproape de cuib si pe un traseu cat mai scurt si sigur. Este atat de extenuata incat cantareste doar jumatate din greutatea puilor in momentul cand puii ajung la "maturitate" si sunt gata sa iasa din cuib. 
Doar masculul are gulerul rosu, femelele si tinerii au gulerasul alb, penele au un verde de smarald stralucitor in bataia soarelui. In umbra, penajul apare intunecat, in nuante de gri, dar se vad puternic micile markere de penaj alb la coada. 

Colibri nu canta, dar scot sunete, ceva de genul keek, or tzk... sa le vezi ce certarete sunt! Uneori ne considera pe noi intrusii si se apropie incredibil de mult, si se uita curioase..Vin uneori atat de aproape ca le-as putea atinge cu mana.

Folosesc doar trei feedere, unul mai mare in gradina si doua mici atarnate la terasa. Este foarte important sa fie mereu spalate si dezinfectate, siropul il schimb la doua-trei zile sa nu cumva sa fermenteze sau sa faca mucegai sa se imbolnaveasca pasarile. Siropul se face dupa reteta exacta de 4 parti apa si una de zahar.  Cand se nimeresc mai multe la feeder, se gonesc una pe alta si ca sa evit conflictele, la anul voi mai adauga niste feedere in gradina. Vor pleca curand dar feederle se tin afara pana la inceputul lui octombrie, in cazul ca vreun colibri intarziat sau ranit are nevoie de hrana si energie.
Chiar si acum, dupa atatea saptamani, ramanem nemiscati si muti de uimire, parca te hipnotizeaza si nu-ti mai  poti lua ochii de le ele. 
Sunt intr-adevar Flying jewels, bijuterii zburatoare, si suntem atat de recunoscatori ca avem ocazia sa le admiram. 


Vedeti si
http://www.hummingbirds.net/